Balance

  Am inlocuit alcoolul cu saruturi dulci, singuratatea cu calatorii ce ma ajuta sa imi gasesc locul in aceasta lume, am inlocuit plansul cu zambete de dimineata pana seara, parul scurt cu unul si mai scurt...un singurl lucru a ramas neschimbat, el.
  Impreuna cu voi, cei de aici, am plans, am visat, am cantat, am urlat dureri surde, am defilat cu partide de sex si am apreciat fiecare comentariu bun sau rau. Nu am vrut sa exist in viata voasta ca un blog pe care il citit dimineata la cafea, nu am vrut oameni multi, am vrut un loc unde cand mai rau sufletul ma durea, puteam scrie...fie si in van.
  In principiu fumez iarba in doze mici din cand in cand, muncesc, imi fac planuri, imi cumpar haine siiii nu mai merg pe tocuri....deloc. Durerile de spate pe care le-am indurat m-au convins sa renunt la tocuri macar pentru o perioada de timp. Da, da, da stiu, e un blog unde eu ar trebui sa scriu despre cum ma fut si cum tip si eventual cum sug si pula....ghinion, m-am schimbat. Am inteles ca viata asta nu tine de alcool, sex si bani, bani, bani. Mai importanta e linistea ta sufleteasca decat partide de sex aiurea, partide dupa care plangi in perna si urli si ceri si implori pentru echilibru. Asta vrem toti pana la urma, nu bani cu tona, nu masini scumpe, nu haine de fite...vrem echilibru, putin din toate.

  P.S  Mi-a fost dor de voi.

Noi doi sub alt cer

Rulam joint-uri dupa joint-uri, ne zambim pervers si asa incep partidele de sex.

?

  Ma invaluie un miros de Chanel si tutun in timp ce stau cazuta pe podea pe intuneric, gandind la "ce ar fi daca?" Chiar, ce ar fi daca nu as mai iubi, ce ar fi daca as intoarce spatele omului ce ma iubeste? O intrebare care ma obsedeaza...Zilele trec nebun de repede, petrecerile din fiecare seara acumuleaza oboseala iar eu ma intorc mereu la actuala eu pe care o consider goala si fara sclipire. Am pierdut din mine, am pierd din perversiune si din multe lucruri ce ma defineau. Poate e mai bine asa, poate aici ar fi trebuit sa opresc partidele de sex care nu aveau nici un sens, poate aici a trebuit sa opresc orgasmele abandonate in zeci de locuri, poate aici a trebuit sa o opresc pe Victoria.
  Un el despre care m-am saturat sa vorbesc intr-un loc menit doar mie si amintirilor mele mai mult sau mai putin perverse.


  Asta inseamna iubirea? Sa pierzi din tine bucati ce te definesc sau obisnuiau sa te defineasca?

Victoria? Prezenta

  Timpul trece nepasator pe langa mine, ii spun hotarata sa mai astepte un pic, doar un pic, sa ma mai mangaie, sa nu mai zboare cu atata rapiditate...dar nimic. Sunt tot aici, sunt la fel de prezenta ca si inainte doar ca sunt schimbata, mult prea schimbata pentru voi, mult prea schimbata ca sa mai pozez in Victoria de acum cateva luni cand incepand acest blog, avea speranta ca va deveni ceva din ea, un loc unde sa iubesca si sa urasca in acelasi timp.
 
  Cumintica si fara tocuri ma indrept catre apartamentul prietenei mele, e ziua ei de nastere. Ma astept sa vad la gramada o multime de oameni care asculta muzica si se distreaza zgomotos. In gand imi fac planuri "Beau niste vodka, ma imbat. clar ma imbat, vreau sa amortesc tot asa cum faceam acum ceva luni, vreau sa anesteziez in seara asta tot ce se poate." 
  Cu un zambet in coltul gurii imi deschide usa si ma strange in brate duios. Fac cunostina cu persoanele deloc zgomotoase si la numar 5. Canapeaua e putin incomoda dar e un apartament superb, nou renovat. Pentru 15 minute sunt pierduta in spatiu, incerc sa le inteleg discutiile care par fara noima si gesturile atat de inventive.
  Langa mine se aseaza "nu stiu cum il cheama" aprinde un joint si trage cu pofta. Inima imi bate tare "3 ani de cand nu am mai simtit puterea unui joint." Ma fastacesc si ma gandesc ce sa fac in timp ce cu ochii mari se uita la mine si tine mana intinsa asteptand sa ma servesc.
   -Hai te rugam fumeaza sa intri si tu in starea noastra!
   -E iarba, iarba, da? Alte prostii nu fumez.
   -Incearca si o sa simti si la gust, doar incearca. 
  Trei fumuri si plutesc, corpul se relaxeaza usor si raman surprinsa ca se poate si fara bauturi alcolice, uitasem de efectul unui tigari cu marijuana. Seara a decurs lin, plina de discutii care mai de care mai aberante, a fost o gura de aer, gura de aer de care aveam nevoie, gura de aer care sa ma faca sa scriu dinou, gura de aer care sa ma fac sa va spun inca o data cat il iubesc si cat de iubita sunt.

  Nu ca ar intreba cineva dar ca idee...de ce se incheie blogul asta? Raspuns? Pentru ca il iubesc atat de mult, pentru ca nu mai pot gandi la experientele mele sexuale anterioare, pentru ca sunt indragostita, pentru ca omul asta stie sa faca dragoste cu mine si nu doar sex de doua parale (sex care acum cateva luni ma ridica la cer), pentru ca omul asta indiferent de ce m-ar minti ma face sa zambesc, ma face fericita cand fugim pana la munte impreuna, pentru ca imi vine sa plang de dorul lui, pentru ca nu pot renunta la el, pentru ca m-a sechestrat in inima lui fara drept de apel, pentru ca m-am indragostit ca niciodata, pentru ca vreau ceva cu el...vreau sa fiu numai a lui. 




  V-am povestit de acel el care ma iubeste si ma respecta, v-am povestit de acel el pe care il ranesc cand intorc capul dupa alti barbati si pe langa asta ii trag un ghiont impartasind cu el sentimentele mele, acel el caruia ii plang in telefon cand imi e greu iar el inghite in sec.
  Ne-am intalnit in seara asta...m-a luat in brate si tot ce a putut sa spuna a fost:
   -Esti Victoria mea indiferent de ceea ce faci, indiferent de ceea ce decizi, numai nu pleca din viata mea, nu ma ucide. I-am strans mana si l-am sarutat pe obraz...un miros placut mi-a mangaiat fata...sunt pierduta, sunt indragostita, sunt a lui, sunt alta.

 

  When I can't deal with this at all, it's getting darker, break my wall...

  Se pare ca aici se incheie blogul meu prematur, nu vreau sa fac scene ca plec si nu ma mai intorc, nu...simt ca aici se incheie ceva ce am vrut sa devina o parte din mine. Va multumesc pentru toate cuvintele bune sau rele...poate o sa revin...sau poate nu. Aveti grija si "use condom".


Cu drag, Victoria

Crezi?

  Crezi ca poti sa dispari din viata unui om, chiar si pentru cateva zile daca nu o saptamana, si sa reapari senin cu un telefon la 4 dimineata? Crezi ca esti atat de important in viata oamenilor din jurul tau incat atunci cand te intorci sa-ti cada in genunchi? Crezi ca poti disparea fara un cuvant si sa iti zambesc dulce si delicat atunci cand te intorci ca si cum acum 5 minute am vorbit ultima oara? 
  Ai reusit sa creezi in mine o vraiste mai vraiste decat era inainte, ai reusit sa ma faci sa ma gandesc mai profund, ai reusit nestiind ce faci, sa ma ajuti sa realizez ca sunt prea superficiala si naiva cand vine vorba de tine. Sunt mai mult decat multumita ca nu am raspuns la apelul tau patetic de la 4 dimineata, sunt mai mult decat implinita ca de 4 zile te ignor fara sa imi pese ce crezi, fara sa imi pese de ce reactii ai putea avea...
  Si ma ghemuiesc sub plapuma alba inghitindu-mi lacrimile, ma invart de pe o parte pe alta, urlu in perna luptand ca nici o lacrima de a mea sa nu se verse pentru tine...e prea devreme baiatule sa vars din ochii mei o idee asiatici, picaturi sarate, prea devreme...


  Pentru blondul cret cu ochi albastrii, pentru cel ce mi-a intors universul invers, pentru cel la care vreau sa renunt.